vineri, 17 mai 2019

Liviu Lăzărescu – pictorul muzelor de la Mărtinești

Duminica 19 mai 2019 de la ora 12:30
Adresa: CASTELUL KAROLYI, Carei





Duminică, 19 mai 2019, de la ora 12.30, la Castelul Károlyi din municipiul Carei va avea loc vernisajul expoziției de pictură „Liviu Lăzărescu – pictorul muzelor de la Mărtinești” a artistului Liviu Lăzărescu.

Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 19 - 31 mai 2019, conform programului de vizitare a Muzeului din Castel.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Direcției de Cultură și Sport a Municipiului Carei, Fundației Centrul de Promovare a Turismului Cultural „Gróf Károlyi” , Clubului Lions Satu Mare Someş și al Clubului Lions Deva Sarmizegetusa.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!

LIVIU LĂZĂRESCU

Liviu Lăzărescu (n. 1934), pictor originar din satul transilvănean Mărtinești(Hunedoara), se bucură de un istoric remarcabil în domeniul artelor plastice. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa profesorului Corneliu Baba, în 1963. Asistent universitar la catedra de pictură din 1963, apoi lector (1968), conferențiar (1991) și profesor (1992). Inițiază și predă cursurile de cromatologie, tehnici artistice și restaurare. Participă la expoziții municipale și republicane. Coautor al unor lucrări de artă monumentală și colaborator la realizarea unor filme documentare de artă. A publicat volumele „Pictură în ulei” (1994), „Martinești, vechiul meu sat transilvan” (2006), „Maestrul meu, Corneliu Baba” (2007).

A colaborat la realizarea Dicționarului de artă (1995, 1998), la emisiuni radiofonice și în presă. O parte dintre lucrările semnate de artist se află în colecții particulare și de stat.

Unice în creația pictorilor români, tablourile lui Liviu Lăzărescu prin care valorifică atât de sensibil vechea artă a iconarilortransilvăneni, cu deosebire a celor de la Nicula, cunoscută îndeaproape și admirată cu sinceritate, formează un grup relativ compact, dedicat aproape în aceeași măsură și satului său natal. Mărtineștiul și fragilele sale muze – icoanele pe sticlă – se îngemănează însă și în creația literară a profesorului Lăzărescu, autor al unei monografii în care precizia științifică e dublată de accente epice, micuța comunitate hunedoreană devenind epicentrul unei istorii de miresme și gusturi, redată în graiul locului, cu o atenție maximă pentru detaliu și culoare, pentru monotonia vieții rurale cotidiene ca și pentru demnitatea și tragismul existențelor individuale. A separa cele două modalități artistice de raportare la subiecte atât de dragi ar fi sinonim cu impietatea. Asocierea lor, însă, prin căutarea unui corespondent scris pentru fiecare imagine pictată, a funcționat ca un proces de sublimare a mesajului, întreaga sa „greutate” transformându-se într-un imn duios închinat Celor Veșnice și veșnic reînoite, de fiecare generație, după puterile sale de înțelegere și adaptare la schimbările aduse de curgerea timpului.

„Liviu Lăzărescu vine cu o modernitate a viziunii care încorporează în ea o multitudine de modalități, comportamente și direcții stilistice care, surprinzător, nu duc la eclectism , ci la un stil propriu, unitar și recognoscibil. Întâlnim în tablourile sale și elemente ale hieratismului bizantin și accente afective venind din inocența și mișcătoarea simplitate a icoanelor țărănești. Percepem, încorporate în această artă și achizițiile de limbaj și de spațiu afectiv ale acelor curente ale picturii moderne care s-au axat pe exprimarea lumii interioare a artistului: romantismul, expresionismul și suprarealismul.”

(Zoltan Terner, Liviu Lăzărescu, O aventură picturală, Editura Polidava, Deva, 2015, p. 51)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu